cap2-b

-         Nu ! ce e ?

-         Doamna Zuzu a avut un grav accident in drum spre scoala si avem ora libera. Ce vrei sa facem ? Haide ! Iti fac cinste cu un frappe cu sirop de struguri !

-         Prea mult frappe pentru ziua de azi, am raspuns eu oarecum ingrijorata pentru doamna Zuzu, desi sincer, constiinta mea era in mijlocul unei petreceri la aflarea vestii. Dar ce s-a intamplat ?

-         Nu stiu sigur ! a lovit-o o camioneta ce transporta lapte...dar, unde ai fost la ora de fizica ? intreba Miriam mai curioasa ca oricand.

-         Oh, nu am invatat !

-         Profesoara a fost foarte nervoasa astazi ! Ar fi mai bine sa nu te vada astazi prin preajma.

Fata lui Miriam era foarte serioasa. Deci din nou aveam ora libera. Ma indreptam spre clasa Dianei si a lui Lizzy cand.... nu puteam sa cred ce vad. Era Erik. Vai, oare cand s-a intors de la ski ? Erik cel mai  dargut baiat din scoala si desi il cunosc de mult timp, niciodata nu am avut destul curaj sa-i vorbesc direct, asa cum facea Lizzy, care spune despre sine ca ii e una din cele mai bune prietene. Se putea ceva mai mult de atat ? Oare sa-l salut ? Ah, ce presiune ! Dar am curaj !

-         Buna, Erik !

-         Oh, salut , Kristine !

Oh, Doamne ! Ce sa-i spun acum ? Vai ce proasta esti, Kristine, ma certa constiinta, intreaba-l cum a fost in vacanta !

-         Si...cum a fost la ski ?

-         Oh, stii si tu... ski, ciocolata fierbinte, iar ski, apoi iar ciocolata fierbinte. Partea neplacuta a fost  aceea ca parintii mei au sosit acolo in seara unei petreceri bestiale sub pretextul ca  « le-am lipsit », iar petrecerea a fost cam monotona.

-         Dar important e ca te-ai distrat !

-         Eh... da...dar a fost cineva care mi-a lipsit in mod special.

O vai! Asta nu e bine! Are o prietena ? Si eu care il asteptam atata timp ! Ah, Kristine, iar ai facut o gafa ! audienta imaginara din mintea mea face presinuni. Curaj, Kristine ! intreaba-l despre cine e vorba ! Nu, nu pot ! Ba da pot !

 -   Si...despre cine e vorba ? intrebam eu sfioasa

Tacere.

Ochii lui caprui erau atintiti inspre ochii mei verzi. Ah, imi plac la nebunie ochii lui caprui. De ce nu imi raspunde ?

-         Erik !

O nu din nou ! Acea voce pitigaiata insotita de sunetul unor tocuri cui pe pardoselile holului, ma inspaimantau de-a dreptul ! Era Cleo ! Fara gemenele groazei de aceasta data.

-    Mi-ai  lipsit, spuse ea sugrumandu-l cu mainile sale cremuite cu « crema din Paris ».

-    Oh, si tu mie, cred ! Spuse Erik putin confuz incercand sa se elibereze politicos.

-    Cand o sa ma inviti in oras sa-mi povestesti totul ?

Papusa de plastic si fara sentimente !

-     Momentan sunt ocupat cu echipa de baschet ! Nu stiu de ce se vrea un alt capitan. Dar, ce zici de sambata viitoare ? Erik ma privea asteptand raspunsul lui Cleo

ce a venit neconditionat intampinat de un tipat asurzitor.

-         Daa !

-         Ok ! te iau la 7.

Erik plecase iar eu am ramas in mijlocul unei confuzii de nedescris. Cleo astepta-se de mult acest moment. Plecase, de data aceasta fara a se mai lua de mine. Inima imi batea cu putere, oare de ce ? De ce ma simteam ca un peste pe uscat ? De ce Erik nu putea sa imi spuna dupa cine suspinase in vacanta, la ski ? De ce ?

Plec inspre clasa prietenelor mele, dar am ghinion. Ora deja incepu-se.

Si intr-un ghinion o tinusem toata ziua. Bine ca s-a terminat totul si ma indreptam spre casa. Cele 3 etaje mi se pareau un adevarat munte. Genunchii mei se lasau tot mai mult in jos, iar umerii erau aplecati datorita oboselii. Aveam de gand sa dorm putin dar...

-         Buna, mama ?

-         Unde ai fost la  ora de fizica ? spuse dojenitor mama in timp ce se ridica-se de pa scaunul de langa aragaz.

-         Poi... am fost...vestiile circulau mai repede de cat imi puteam inchipui.

-         Astept un raspuns ! zise ea cu o voce ca si cum ar fi apocalipsa.

-         Am fost la « le tresor »

-         In timpul orei de fizica ? spuse ea parca jignindo raspunsul meu.

-         Da! Spun eu sigura pe mine, incercand sa ies din bucatarie.

-         Domnisoara, cand mama imi spune asa e de rau, cate absente ai in total ? cat de drastic ti-au scazut notele ? cat de impertinent le raspunzi profesorilor ? si cata dezordine e in camera ta ?

Nu reuseam sa raspund la nici o intrebare, pentru ca mama raspundea in locul meu :

-         Poti  sa raspunzi la aceste intrebari ? stai sa vedem...o nu poti, am sa iti raspund eu : in total absentele tale se ridica la un numar de 67, notele tale sunt terifiante, am primit multe acuze cum ca ai fi impertinenta cu profesorii tai in loc sa inveti, iar camera ta arata ca dupa razboi. De azi inainte nu ai voie la calculator, bineinteles internetul va fi deconctat pentru urmatoarele 3 luni, si te rog sa imi dai chiar acum telefonul mobil !