cap2-c

-         De ce ? intreb eu surprinsa, mama nu mi-a confiscat niciodata telefonul mobil.

-         Pentru ca eu sunt mama ta si atata timp cat stai cu mine, trebuie sa respecti niste reguli !

-         De cand reguli ?

-         De azi ! spuse mama nervoasa apropiindu-se de mine.

-         Dar am nevoie de internet penru lucrarile pe care le am de facut, spun eu incercand sa domolesc fiara, dar degeaba.

-         Exista carti, tanara domnisoara ! documenteaza-te de la biblioteca

Plec repede in camera mea. Nu era dezordine ca dupa razboi. Pe cine incerc eu sa pacalesc. Camera mea arata ca si cand ar fi fost culcusul unui dinozaur. Incerc sa fac ordine in speranta ca mama imi va da voie sa folosesc internetul. Dar telefonul mobil ? Ah, Doamne, de ce mi se intampla mie una ca asta ? o sa fiu o ciudata pana la sfarsitul semestrului.

Aud telefonul sunand ! Ah, raspunde mama !

-         Nu, Kristine nu poate sa vorbeasca la telefon momentan…Nu nu o poti suna mai tarziu, cu peste aproximativ 3 luni! Nu nu-i voi spune ca ai sunat...te rog sa inchei conversatia ! caut-o peste 3 luni !

Ah...de ce presiuni am avut parte astazi ! si inca ziua nu s-a sfarsit. Mai trebuie sa si mananc in compania fiarei(mama) inca 2 mese. Si imi va controla lectiile!

Oare as putea iesi din casa azi ? Rascolind in amintiri gasesc portita de iesire: doamna Zuzu! Mai precis, o vizita la doamna Zuzu. Dar mai intai decid sa imi sun tatal pentru ai povesti despre cearta mea cu mama. Desi nu locuiesc cu tata, am o relatie buna cu el. Ma asculta cand am probleme ! E un super-tata !!!Ma reped la telefonul fix, astfel incat mama sa nu ma auda.

-         Alo,tata, nu o sa iti vina sa crezi ce sa intamplat....

-         Alo ! oh, Kristine, buna scumpo ! tatal tau momentan e ocupat. Doresti sa-i transmit un mesaj din partea ta ?

De ce raspunde ea la telefonul tatalui meu ? Era Carmen, iubita tatalui meu. De ce nu o suportam oare ? A...acum stiu ! Ca sa zic e felul de mama vitrega ce iti pune bete in roate, dar stie sa fie « lapte si miere » de fata cu tatal meu. Trebuie sa recunosc ca si unele avantaje pe urma ei. Vreau sa spun...cadourile mele de Craciun din partea tatalui nu mai erau doar simple sosete sau carti plictisitoare pentru ca de papusi nici nu se mai punea problema. Cadourile au devenit chestii interesante ca excursii la munte, haine super si nu in ultimul rand cina in oras in seara de Ajun.

-         Nu, multumesc ! O sa sun mai tarziu !

Nu puteam sa vorbesc cu ea ! Simteam o furie in adancul stomacului, ce ma facea sa par crispata.

O scartaitura enrvanta intampinata de fata plouata a mamei au umplut paharul.

Mama ma chema la masa, dar sincer chiar nu aveam chef de mancare dupa cate se intamplasera.

-         Avem musafiri, vino sa ma ajuti sa pun masa ! spuse mama pe un ton autoritar.

-         Cine vine ?

-         Un nou coleg de servici impreuna cu unul din nepotii lui.

-         Si sotia lui ?

-         Oh..nu e castorit ! Dar e un tip de treaba, iti va placea.

Alarma, alrma...nu are sotie, vine la masa, « e un tip de treaba », si pe deasupra va trebui sa imi placa ? Ciudat ! Foarte ciudat !

-         Pregateste-te ! schimba-ti hainele si vino sa ma ajuti sa pun masa !

-         Cred ca...adica..bine !  nu imi mai gaseam cuvintele

-         Foarte bine ! aproba mama.

Deschid dulapul si inca ceva ma face sa explodez. Hainele mele au tabarat peste mine impreuna cu testul meu la matematica, care Dumnezeu stie cum a ajuns acolo. Nici macar nu stiu ce sa pun pe mine, oare cat de elegant e acest domn ?

Gasesc intr-un final o pereche de jeans, care ma fac sa aleg o bluza simpla si niste bascheti. Ce, Dumnezeu, doar masa are loc la noi in sufragerie, si nu voi fi decat eu si mama si un domn, care habar nu am cine e...si..am auzit ceva de un nepot sau doi...sau mai multi. Sper sa fie de treaba si sa am cu cine comunica in timpul mesei. Ah... abia astept sa se termine totul !

Grabita, mama intra la mine in camera intr-o fusta cam eleganta pentru un pranz spre cina la noi in sufragerie, cu 2 camasi in mana.

-         Ah...sper ca nu ramai asa imbracata ! pune pe tine o rochie sau macar o fusta. E o masa importanta ! Acum, alege : cea roz pal sau cea alba cu curea ?

Se referea la camasi.

-         Cea alba e ok !

-         Oh, bine ! grabeste-te ! la ora 4 ajung musafirii

-         Ma grabesc, ma grabesc !

-         Hai, hai !

Minunat ! trebuia sa ma schimb din nou !

-         Parca eram pedepsitaa...strigam eu in asa fel incat mama sa ma auda.

-         Daca te comporti frumos in dupa-amiaza asta poate iti voi scurta pedeapsa

-         Mda..cat ? mormai eu

-         Poate pana la vacanta de Craciun, scumpo.

-         Si ce trebuie sa fac pentru asta ?

-         Sa da dovada de o adevarata domnisoara !

-         Da, bine, ma gandeam eu in sinea mea.

Nu parea greu, dar ca sa o multumesti pe mama era destul de dificil. Caut deci prin mormanul de haine  o fusta si gasesc o fusta draguta, deasupra de genunchi. Asortez un tricou, dar nu renunt la bascheti. Cardiganul ciocolatiu  din coltul usii imi facea semn ca dorea sa participe la masa, fapt pentru care l-am luat pe mine.

Masa era deja aranjata. Mama scoase cele mai bune tacamuri, si puneam pariu ca gatise o reteta celebra de-a ei : pui cu sos de usturoi si legume, iar la desert o minunata tarta cu fructe. Sper sa nu fi facut acele aperitive cu masline. Urasc maslinele !

In bucatarie mirosea a pui copt, deci banuielile mele se adevereau.

-         Kristine, te rog sa pui pe masa painea, deja e tarziu si nu sunt gata !

Vocea mamei se auzea din baie. Oare ce face acolo de atata timp ? Painea era feliata  si am asezat-o pe masa. Speram  sa-mi ridice pedeapsa ! Soneria a sunat la 4 si vreo 2 min. Nu era foarte punctual ! ma apropii de cleanta usii. Eram ca in acele filme de groaza, in acel moment in care te gandesti ce sa faci...sa deschid, sa nu deschid, sa o las pe mama sa deschida usa ?

Soneria devenise enervanta.

-         Kristine, deschide tu !

Ma apropii de usa. Mi se taiase respiratia, inima mi-o puteai auzi de la mile departare. Intr-o secunda parca mi-am revenit. De ce imi era asa teama sa deschid o simpla usa. Nu poate fi ceva atat de rau, ca un coleg de-al mamei sa vina la masa.

Deschid usa...