cap2-e

-         El a inceput !

-         Ea a inceput !

-         Gata ! incetai acum ! spuse Dan lovind cu palma in masa, astfel imcat furculita cazuse pe jos.

-         Nu sunt papusa ta ! eram foarte nervoasa

Cum indrazenea ? in caz ca uita-se era la mine acasa, manca o  mancarea facuta de mama mea, iar in orice moment putea sa isi ridice fundul ala mare si sa dispara.

-         Spune-mi, Dan, sunteti rude cu adevarat, pentru ca sunteti foarte diferiti ?

-         O da ? Maria sigur nu e adoptata ? striga el in asa fel incat mama sa il auda

-         Doamna Maria ! il corectam eu.

-         Nu mai spune !

-         Incetati !

Dan incerca sa ne controleze

-         Ce se intampla ? Kristine explica ! mama intra cu tarta in mana, dar era mai mirata decat eram eu de cele intamplate !

-         El a inceput !

-         Cum asa ?

Mama era debusolata !

-         Gata ! sa incercam sa uitam cele intamplate ! Maria, prajitura arata minunat !

-         Multumesc ! iar cu tine, indreptand degetul spre mine, o sa vorbesc mai tarziu

-         Ce spui daca dupa desert vom merge la teatru ? am auzit ca e pusa in scena piesa « Othello ».

-         Sigur ! afirma mama sunt sigura ca Kristine se descurca singura un timp

-         O da ! sunt sigura ca ma descurc cu gramada de vase din bucatarie, hainele din camera mea , plus temele, plus... multe altele.

-         Poate altadata atunci !

Dan dadea inapoi !

-         Se va descurca !

Din nou mama cu acea privire a ei.

-         Robert poate sa ramana cu tine ! spuse Dan .

-         Nu e nevoie !

-         Nu e nevoie !

Am spus amandoi acela lucru in acelas timp. Uite ceva in comun, domnule stie-tot !

-         Nu ! am hotarat, asa ramane !