Si e din nou luni!
Teribilele zile de luni, nici azi nu ma lasa sa ma bucur de restul saptamanii. Sincer, pentru mine exista doar vineri si sambata, sau sa nu fiu rea, dupa ziua de miercuri, consider ca e deja weekend.
Clopotelul anunta sever inceperea cursurilor. Pe coridoare, linistea s-a asternut pret de 50 de minute. In salile de clasa, plictiseala isi face simtita prezenta la ora doamnei Zuzu.
- Si observ ca din nou vorbesc pentru pereti, spuse ea nervoasa.
- Haideti, miss, aveti de gand din nou sa ne aburiti si azi? Intreba pe un ton extrem de plictisit Cornellius
- Scuza-ma! Ti se pare ca materia mea te abureste?
- Nu chiar, uneori, spuse Miriam, amuzanta mea colega de banca.
Miss Zuzu ne privi atenta si foarte indignata ,dupa care isi luase catalogul si a iesit nervoasa din clasa.
- Grozav, ora libera! Tipa Cornellius bucuros.
- Unde iesi? Il intreba Amalia
- Ma duc la Erik, spuse el si iesi repede din clasa.
Bucurosi ca orele s-au terminat, ne grabeam sa iesim din clasa. Ma pregateam sa plec cand telefonul mi-a sunat:
“Hei, sunt aproape de liceul tau. Hai sa ne vedem !’’
- Ok!
“Sunt acolo in mai putin de 5 minute”.
- Cine era? Ma intreba curioasa Amalia
- Robert! Apropo, Amalia, cand pleci pe meleaguri straine? Directorul stie?
- Da, stie, toti stiu! Mai putin unii colegi...
- Esti trista, asa-i?
- Sa zicem ca, o sa trec peste!
- Hei, voi doua, ati vazut-o pe Diana? Intreba Cornellius intrand in clasa cu Erik
- Probabil a plecat, sau poate e cu Lizzy, nu stim! Am raspuns eu fiind intimidata de prezenta lui Erik.
- Da, nu e aici, hai sa mergem, spuse Erik privindu-ma incruntat.
- Erik, ai 2 minute libere? L-am intrebat eu
- Nu!
- Bine!
Ma pregateam sa ies din clasa cand il aud pe Erik:
- Am 3 minute libere! Spuse el razand
- Uite, eu sunt serioasa, vreau sa vorbesc ceva cu tine!
- Du-te, omule, ii spuse Cornellius lovindu-l peste umar.
- Ce e ? intreba el soptind in timp ce inchise usa la clasa
Imi cautam curajul si nu il gaseam nicaieri.
- Spune, Kristine, se scurg cele 2 minute!
- Hai, taci! I-am spus razand.
- Deci..
- Deci uite ce e, in legatura cu aseara...
- Da, eram sigur ca asta vei spune!
- Lasa-ma sa continui..
- Bine, nu te mai intrerup.
- Aseara, te-ai purtat ciudat !
- Da, eram nervos!
- De ce?
- Strainii..
- Kristine! Se auzi un strigat pe coridor
- Robert, ai ajuns, tocmai vorbeam cu el!
- Care el ?
Priveam in spate si Erik se departa rapid de locul in care ne aflam.
- Kristine, care el? Intreba Robert din nou
- Panoul! Am spus eu razand.
- Bine, sa zicem ca te cred. Hei, esti gata ?
- Da ! Dar unde mergem ?
- Undeva unde imi place sa merg cand vin in vacanta aici...
Vantul ce imi izbi fata la iesirea din scoala, imi dadu un tremur usor in corp. Pe strazile apropiate liceului, multa lume era in goana pentru a face primele pregatiri pentru mult asteptatele sarbatori de iarna.
Decembrie!
Pe trotuarul aglomerat, capetele acoperite cu caciuli si fetele invaluite in fulare isi faceau loc printre fulgii ce cadeau lenesi.
Robert se opri pentru o secunda si apoi zis:
- Daca tot am inceput, hai sa continui..
- Cu ce?
Ma privi pret de doua secunde si ma lua de mana. Am zambit, deoarece nu imi dispalcea idee si am continuat sa mergem.
Ne apropiam de parc. Vantul continua sa sufle imparstiind fulgii de zapada peste tot.
- Vrei o ciocolata calda? Intreba el
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu