cap.8-c

“Ne pregatim de poze!”, se auzi un strigat de jos.

Ne-am ridicat si ne indreptam spre grupul adunat pentru poze. O priveam pe mama ce se uita tinta la pata de pe rochia mea spunand pe un ton semi-calm-semi-nervos :

-         Kristine! Ce s-a intamplat?

-         Nu se mai curata!

Am spus nepasatoare, iar ea ma tot fixa cu privirea. Cicisprezece minute,cat au tinut pozele,  s-au scurs cat cicisprezece ore. Am stat in spate pentru a masca pata de pe rochie, dar mereu cineva ma invita sa stau mai in fata, si uite asa pata mea va ramane si in poze.

-         Pregatiti-va, fetelor! Plecam in mai putin de 10 minute.

Acesta a fost advertismentul mamei!

-         Kristine! ma striga Robert.

-         Da!

-         Trebuia sa vorbim, sau ai uitat?

-         Nu! Asa e! Iarta-ma! Din nou..

-         ...probleme, stiu! Spuse asta rotindu-si din nou privirea.

-         Suna-ma maine!

-         Bine! Spuse el imbratisandu-ma foarte strans.

Dupa doua petreceri, sau mai bine zis, o petrecere si jumatate, am considerat ca as merita mai mult somn. Acesta este motivul pentru care in urmatoarea zi m-am trezit in jur de ora pranzului, cautand-o pe mama. Nu o  gasesc nicaieri!

Ma trezesc si pregatesc doua boluri de cereale cu lapte, pentru mine si Diana.

Micul de jun a fost banal! Discutii plictisitoare intre mine si Diana, dupa care ea zise :

-         Hei, Kristine, imi pare rau!

-         Pentru ce?

-         Pentru aseara! M-am purtat copilareste si...

-         Hei, eu imi cer scuze! Eu am reactionat gresit! Iti place Cornellius, e ok!

-         Da, imi place, spuse ea zambind.

-         Si e in regula!

Nu stiu cum, dar atmosfera s-a mai detensionat, ceea ce era bine.