- Ce faceti acum? Intreba Lizzy
- Trebuie sa dau un telefon! Am spus eu.
Lizzy si Diana m-au privit suspicios, zambind cu toata fata.
- Ah, Robert..ofta Lizzy.
- Da..
- Hei, fetelor, spuse Diana, ne vedem maine?
- Da, sigur!
- Nu uita sa suni, spuse Lizzy privind spre telefon.
- Asta facem!
- Noi, plecam, Kristine, spuse Diana, ramai aici?
- Da! Probabil ma intalnesc cu cineva.
- “Cu cineva..” au spus ele impreuna razand.
- Pa, Kristine! Spuse Lizzy
- Pa, fetelor!
Eram blocata in mijlocul trotuarului, nestiind incotro sa ma indrept. Credeam ca un apel catre Robert ar fi fost cea mai buna varianta, dar nu am reusit sa scot telefonul din buzunar caci Robert era deja in spatele meu.
- Robert, buna! Am spus zambind in timp ce ma apropiam sa il sarut.
- Trebuie sa vorbim! Spuse el serios sarutandu-ma pe frunte.
Ne indreptam inspre parcul din apropiere. Robert s-a oprit brusc:
- Kristine, am vrut sa iti spun de ceva timp lucrul asta...ma intorc in Anglia!
- Poftim? Am raspuns confuza asezandu-ma pe o banca.
- Nu voiam sa fiu asa dur dar...
- Si tu pleci? Amalia, acum tu?
- Da! Vacanta mea aici s-a sfarsit, ma asteapta Anglia, imi spuse el uitandu-se in pamant
- Stiai ca o sa pleci o data si o data?
- Da..
- Si de ce nu mi-ai spus?
- Credeam ca o sa iti dai seama de asta, Kristine!
- Cum sa imi dau seama? M-ai facut sa ma indragostesc de tine si acum ma lasi balta!
- Nu te las balta! Nu as putea, Kriss, esti...
Se opri pentru o secunda apoi continua:
- Esti singura care conteaza pentru mine acum, daca as putea as ramane aici!
- Ramai!
- Vrei sa raman?
- Da!
Nu voiam sa par egoista si nu voiam sa il fac sa se simta prost, dar in acel moment simteam cum lacrimile incep sa imi tremure pe obraz si cum un nod mi se impleticeste in stomac. Oare am facut ceva sa pierd persoane dragi ? Sau destinul imi da palme sa imi revin dupa atata plutire?
- Intelege-ma, drguto, e complicat si..
- Bine, te inteleg, am fost egoista! Normal ca trebuie sa pleci. E evident. Acolo e casa ta, pritenii tai si..o multime de fete dragute...
- Ba nu ai fost egoista !
- Ba da !
- Nu sunt fete dragute in Anglia!
- Serios? Am intrebat suspicioasa
- Bine, doar cateva, a spus el razand, nu asta e ideea, Kristine. Tu esti cea importanta acum.
Ii priveam din nou ochii verzui ce erau in contrast cu zapada si nu imi puteam imagina o imagine mai frumoasa. Luminile colorate ce dadeau parcului o impresie ca”vesnic Craciun” i se jucau prin parul sau saten. Era perfect! Si nu am stiut sa apreciez perfectiunea din el.
- Ai niste ochi superbi! I-am spus eu imbratisandu-l si simtindu-i caldura corpului.
- Nu se compara cu ai tai! I-as putea picta o data...
- De ce nu ii pictezi?
- Pentru ca ma intimideaza irisul lor jucaus.
- Esti asa cald...emani afectiune! I-am spus eu zambind in ciuda lacrimilor
- My life would not be the same without you in, spuse el sarutandu-ma pe frunte.
Moment de tacere. Iarasi acel moment de tacere, deoarece ma lasa fara cuvinte!
- Si cand pleci? L-am intrebat in cele din urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu