Frigul ce ne imbratisa corpurile si ceata asternuta deasupra orasului ne dadeau senzatia ca eram intr-un film de groaza alaturi de Zack Efron. In acel moment, doar Robert.
Coboram din taxi si intram grabiti in bucatarie. In sufragerie, mama impreuna cu restul populatiei adunate in jurul unei canapele, depanau amintiri. Nu cred ca a observat prea mult ca lipseam pentru ca in momentul in care am pasit pe pragul usii sufrageriei,pentru a o saluta, mi-a spus foarte relaxata:
- Mai adu-mi o ceasca de ceai, scumpo!
In bucatarie, Robert ramas singur, amesteca zaharul intr-o cana cu ceai, in timp ce privea caloriferul.
- Ce faci? M-a intrebat el fara vlaga
- Nimic, mama vrea niste ceai, unde e Diana?
- Sus, vorbeste la telefon cu parintii ei. Kristine..
- Da!
- De ce a intrebat Erik, stii tu..
Ma temeam ca va intreba asta.
- Nu stiu! Am dat din umeri si am turnat ceai intr-o ceasca visinie.
- Ma gandeam...stii, poate e din cauza dansului.
- Sau poate nu...
- Si atunci...
- Ma duc sa duc ceaiul!
Ma apropiam de usa bucatariei cu cana in mana, amestecand zaharul. Din fata i-am auzit vocea lui Dan
- Ei bine, vad ca v-ati intors!
Spuse el apoi rase si il batu pe umar pe Robert. Il apuca de camasa si ii spuse:
- Cum a fost la patinuar?
- Pai stii tu..se balbaia Robert
Am ramas incremenita cu ceasca de ceai in pragul usii cand deodata Dan a inceput sa chicoteasca si a spus:
- Stiu!
- Stii? L-am intrebat eu in timp ce inghiteam in sec. Pana si ceasca cu ceai parea un bolovan dupa replica lui Dan.
- Stiu! Ce faci cu ceaiul ala? Intreba el aratand spre rochia mea.
Din neatentie, sau poate din cauza a ceea ce urma Dan sa zica, am varsat o buna parte din ceai pe rochia mea. Ceaiul obraznic ce trebuia sa ramana in ceasca era acum pe rochia mea.
- Ah, era pentru mama..
- O sa ii duc altul! Du-te sus si curata-te. E un prosop vernil in baie si iti va fii de folos.
Dan turna alt ceai in ceasca si se pregatea sa iasa pe usa impreuna cu mine facandu-mi cu ochiul.
Alerg repede la etaj, strecurandu-ma pana la baie pentru a-mi curata rochia. Diana iesea dintr-o camera avand o reactie stranie la vederea rochii mele:
- Ce ai patit?
- Ceai de cirese..
Diana a inceput sa rada nepasandu-i ca rochia mea e distrusa.
- Nu rade! Sunt destul de nervoasa.
- Dar unde mergi acum ? ma intreba ea
- La baie! Dan spune ca un prosop vernil imi va fi de ajutor.
- Dar cum? Adica..
- Adica, Dan banuieste ca nu am fost la patinuar plus Robert m-a intrebat de ce credea Erik ca suntem..intelegi tu...
- Iubiti? Chicoti Diana in timp ce apasa pe clanta usii.
- Nu fi spus asta, ma rog, iubiti, egal o mare pata de ceai de cirese pe rochia mea.
- Uite prosopul vernil!
Diana alerga sa il ia din dulapul amplasat langa cabina de dus. Eu m-am urcat pe masina de spalat ce parea confortabila dupa un timp indelungat de stat in picioare.
Diana umezii prosopul si cu iscusinta a inceput sa curete pata de pe rochie.
- Esti sigura ca va functiona? Am intrebat-o pesimista
- Poate da! Nu cred! Raspunse ea la fel de pesimista si incruntata.
- Atunci de ce mai incerci?
Am inceput sa radem amandoua si sa ne minunam de pata rozalie de pe rochie.
- Totusi cum..nu inteleg, spuse ea uitandu-se la rochie.
- Nici eu ! Hei, Di, cum ti s-a parut petrecerea lui Cornellius ?
- A fost bine! Spuse ea zambind cu capul in pamant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu