cap7-d

-         E iubitul tau? Intreba Erik incruntat

-         Nu e! Am raspuns cu acela tremur ce il simteam pe ringul de dans.

-         Atunci...ah, am plecat.

Erik se intoarse si se izbi de Cornellius ce sosi sa remedieze cele intamplate.

-         Ce se intampla, Erik ?

-         Ea ,aratand cu degetul in spatiul liber dintre mine si Cleo, ma zapaceste !

-         Calmeaza-te, omule, sunt fete, ce ti-am zis eu despre ele?

-         Sunt derutat! Am plecat!

Erik se indrepta spre usa. Toti cei implicati in discutia de fata, mai putin cei ce dansau  pe ritmul noii melodii, il priveau pana ce acesta iesise pe usa.

-         Easy come, easy go! Distrati-va in continuare!

Cornellius isi puse paharul de suc pe masa si incepuse sa danseze.

-         Plecam si noi! Haide ,Diana, e tarziu. Frumoasa petrecere, Cornellius, ne-am distrat!

-         Cum? Ce? Plecati? Intreba el uimit

-         Da...e tarziu , spuse Diana

-         Tarziu? Nu, e abia opt si  un sfert.

-         Plec si eu, spuse Amalia, iau un taxi de afara, nu ma prea simt bine.

Ne pupa pe obraz cum era obiceiul si pleca nu inainte de a spune:

-         Ma bucur ca te-am cunoscut, Robert!

-         Deasemenea !

-         Credeam ca vom petrece pana-n zori, ofata Cornellius in timp ce o privea pe Diana.

-         Eu raman, spuse Lizzy.

-         Noi plecam! Pa tuturor!

Mi-am luat haina si impreuna cu Robert si Diana ne indreptam spre usa.

-         Kristine!

Era Lizzy. Mereu ma retine cu ceva.

-         Luati-o in fata, va prind din urma, le spusesem celor doi.

-         Kristine, draga mea Kristine!

Lizzy ma imbratisa si imi sopti:

-         Tipul acela, Robert, e foarte, foarte, foarte, foarte, foarte....

-         Am inteles ideea, am spus amuzata.

-         Ba nu! Nu ai inteles nimic. Se vede ca te place.

-         Mda, sa zicem !

-         Adica stiai asta ?

Lizzy rase in hohote. Dandu-si seama ca o priveste prea multa lume isi puse mana la gura si zise usor printre degete :

-         Stiai, inca eziti? Adica e perfect: are ochi albastri, o freza super, un accent super, e englez, ma rog ,pe jumatate..

-         Am inteles!

-         Ba nu, nu ai inteles, nu intelegi nimic, ah, Kristine...

-         Trebuie sa plec, vorbim la telefon!

-         Desigur ca vorbim!

Intrterupand-o pe Lizzy din a-i enumera calitaile pe degetele ei de violonista, ma indreptam spre cei doi ce aporape inghetasera.

Cand ma aporpiam ,acestia tocmai faceau o paralela intre clima Romaniei din ultimii ani si clima Angliei. Acest lucru mi-a provocat rasul.

Serios acum, puteau fi mai tocilari de atat?

-         Uite un taxi ! Trebuie sa ne grabim. Cred ca deja se intreaba pe unde suntem, sper ca cina e pe sfarsite! Nu imi place carnea de vita, spuse Robert in timp ce ne alerga spre mica masina galbena in care ne-am ingramadit.

-         Stai asa, aveau vita la cina? Intreba Diana socata

-         Da! Raspunse el

-         Ador carnea de vita! Spuse ea.

-         Urasc carnea de vita! Spuse el.

-         Am sa va urasc daca mai vorbiti de mancare, sunt lihnita!