Mainile imi erau atat de reci incat cu sfiala le-am pus in jurul gatului sau. Robert ma apropia curajos de el si ma imbrastisa usor. Mainile sale erau asa calde, incat simteam ca ceva ma protejeaza. Priveam in stanga deoarece nu voiam sa il privesc in ochii. Poate timiditatea era de vina, sau poate nu. Cert e ca parfumul sau ma facea sa ma lipesc tot mai tare de pieptul sau cald. Nu vorbeam, deoarece nu voiam sa risipesc acest magic moment cu niste cuvinte aiurite.
Acum vorbeam cu privirea. Cu pasii. Paseam usor. Aporape pluteam. Culorile globului atarnat deasupra noastra mi se plimbau grabite prin par si pe piele.
Imi era frica de timp. Imi era frica ca s-ar scurge prea repede si totul se va incheia la fel de repede. Imi era frica de cele 4 minute ,in care as fi putut sa ratez o privire copilaroasa aruncata nevinovat.
Mi-am ridicat usor ochii. Am clipit in momentul in care m-a privit duios si mi-a soptit:
- De ce tremuri?
- Nu tremur..
- Ba da!
Simteam intr-adevar un tremur ce imi trada latura sensibila la auzul acestei melodii.
Fara sa imi dau seama imi lipisem capul de umarul lui. Aporape ii auzeam bataile inimii. Bataile repezii ii dezvaluiau emotiile. Nu era asa de insensibil cum parea. Nu puteam sa il numesc insesibil dupa toate incurajarile si vorbele blande pe care mi le-a zis in decursul a catevorva ore petrecute impreuna.
Melodia era pe sfarsite...
- Vezi, Kristine, nu e asa greu sa dansezi!
Cele patru minute s-au spulberat. Era liniste.
- Ai avut dreptate!
- Vrei sa bei ceva colorat? Ma interba el razand
- O, nu! E tarziu si trebuie sa ne intoarcem, nu stiu cum a trecut timpul.
- Poate ai drepate!
Ne indrepatam spre masa la care erau fetele.
- Robert, ea e Amalia! Pe ea nu ai apucat sa o cunosti inca, spusem eu indicand-o pe Amalia.
- Incantat! Spuse Robert
- Deci, cum a fost dansul, a intrepat patetica Lizzy
- Daca ai fi dansat ai fi aflat, raspunse el zambid.
- Nu am partener, ofta Lizzy
- Apropo de parteneri, s-a intors al meu, tipa Cleo
- Nu ai zis ca nu e partenerul tau? Spuse Diana ridicand o spranceana.
Erik se intoarse spre masa noastra. Il privi pe Robert dupa care spuse:
- Kristine, dragut dans!
- Multumesc!spusem eu, intorcand capul inspre ringul de dans pentru a-mi masca roseata din obraji.
- Unde ai fost ? Puteam dansa si noi. Ai disparut asa..nu m-ai anuntat.
Cleo tipa si gesticula intr-una, ceea ce il facu pe Erik sa se enerveze.
- Nu suntem parteneri! De cate ori sa iti zic asta? Esti tampita sau ce?
Erik a lovit cu un servetel podeaua. A impins-o pe Diana in mine pentru a-si face loc,iar ea m-a impins in Robert.
- Hei, prietene, nu e corect sa vorbesti si sa te porti asa! Ii spuse Robert
- Nici un prieten! Nu sunt pritenul tau, fac ce vreau, cine te crezi ? Du-te inapoi la tine, in tara ta. Si asa incurci pe aici..
- Erik, calmeaza-te!
Ii reprosam nervoasa acest lucru. Niciodata nu l-am mai vazut actionand asa. Erik se enerveaza doar cand echipa de baschet pierde un meci.
- E iubitul tau? Intreba Erik incruntat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu