cap7-b

-         Cleo, vrei sa taci si sa pleci? Spuse Lizzy

Cleo isi tranti trusa de machiaj in fata oglinzi si isi scoase luciul de buze.

-         Nu am de gand sa plec! E o baie publica. Oricine e bine-venit, chiar si plangacioasele, spuse ea aratand spre Amalia, nu va ingrijorati, aproape am terminat si o sa plec.

Celo isi puse luciul de buze si pudra inapoi in poseta si iesi afara, nu inainte de a-mi transmite un “mesaj”:

-         Stii, Kristine, tipul “international” se cam plictiseste, cred ca am sa il ” fur”, oricum Erik a plecat, nu era partenerul meu!

Deodata, mintea mea tresari: Robert! Am uitat complet de el datorita celor intamplate.Cleo iesi pe usa ! Amalia ma privi insistenta:

-         Despre cine vorbeste scorpia? intreba ea

-         Despre un prieten bun, ma rog, e nepotul celui cu care mama a iesit la o intalnire, spusem eu.

-         De ce e “international”? intreba Amalia confuza.

-         Pentru ca locuieste in Londra! Momentan e in vizita la unchiul sau.

-         Si de ce nu te duci la el? Intreba Lizzy

-         Ah, da, asa e ! Am plecat.

Am iesit buimaca pe usa. Il cautam pierduta cu privirea, stand inmarmurita in fata usii baii. Era asezat la aceeasi masa, sorbind dintr-un pahar, plictisit. Fata lui exprima plictiseala. Cand m-a zarit a zambit usor si s-a ridicat de la masa, apropindu-se de mine.

-         Imi pare rau ca doua minute au insemnat defapt douazeci! I-am spus

      privindu-i albastrul ochiilor.

-         Inteleg, problemele fetelor necesita timp, spuse el razand, mult timp!

Am lasat capul in jos! O suvita de par imi acoperea ochiul stang. Am schitat un mic zambet si am inceput sa ii explic ce mi-a furat timpul.

-         Nu e asta, doar ca prietena mea...

-         Hei, beauty, stai calma, am inteles, nu trebuie sa imi explici, ma intrerup-se el.

Coincidenta sau nu, tocmai incepu-se melodia mea de suflet. Priveam in gol cum cei ce sareau pe ringul de dans se calmasera si majoritateau plecat la locurile lor. Cei ce au ramas se balanganeau usor, ametiti de ritmul lent al cantecului.

« No promisses » era melodia ce ma facea sa ma simt bine oricand si imi dadea o buna-dispozitie de care ma bucuram din plin timp de patru minute.

-         Iti place melodia? Intreba Robert

-         Da! Imi da o stare placuta.

Priveam in gol si simteam marele glob disco invartindu-si culorile in ochii mei.

Usa baii scartia din nou. Erau cele trei prietene ale mele plus curiozitatea ce le impingea din spate. Amalia facu doi pasi in fata dandu-si coate cu Lizzy si piscandu-ma de sold. Diana amuzata isi dadea ochii peste cap si le spuse:

-         Haideti la masa fetelor!

Cele trei plecara. Am ramas parca blocati in fata baii, cam jenant ce e drept dar..

-         Hei, vrei sa dansezi? Intreba Robert

-         Nu ma prea pricep sa dansez pe melodii lente, mie imi place sa sar pe alt tip de melodii mai..

-         Mai cum?

-         Mai ritmate.

-         O haide, rase Robert, cineva caruia ii place o melodie atat de superba nu are cum sa nu stie sa danseze ! Vino ! Lasa-te purtata de val ! Doar simte muzica !

Nu era asa greu sa te balangani pe o astfel de melodie. Ceea ce imi era cu siguranta greu ,era sa dansez alaturi de el. Cine credea acum cateva zile ca voi ajunge in aceasta situatie.