cap.7-c

Mainile imi erau atat de reci incat cu sfiala le-am pus in jurul gatului sau. Robert ma apropia curajos de el si ma imbrastisa usor. Mainile sale erau asa calde, incat simteam ca ceva ma protejeaza. Priveam in stanga deoarece nu voiam sa il privesc in  ochii. Poate timiditatea era de vina, sau poate nu. Cert e ca parfumul sau ma facea sa ma lipesc tot mai tare de pieptul sau cald. Nu vorbeam, deoarece nu voiam sa risipesc acest magic moment cu niste cuvinte aiurite.

Acum vorbeam cu privirea. Cu pasii. Paseam usor. Aporape pluteam. Culorile globului atarnat deasupra noastra mi se plimbau grabite prin par si pe piele.

Imi era frica de timp. Imi era frica ca s-ar scurge prea repede si totul se va incheia la fel de repede. Imi era frica de cele 4 minute ,in care as fi putut  sa ratez o privire copilaroasa aruncata nevinovat.

Mi-am ridicat usor ochii. Am clipit in momentul in care m-a privit duios si mi-a soptit:

-         De ce tremuri?

-         Nu tremur..

-         Ba da!

Simteam intr-adevar un tremur ce imi trada latura sensibila la auzul acestei melodii.

Fara sa imi dau seama imi lipisem capul de umarul lui. Aporape ii auzeam bataile inimii. Bataile repezii ii dezvaluiau emotiile. Nu era asa de insensibil cum parea. Nu puteam sa il numesc insesibil dupa toate incurajarile si vorbele blande pe care mi le-a zis in decursul a catevorva ore petrecute impreuna.

Melodia era pe sfarsite...

-         Vezi, Kristine, nu e asa greu sa dansezi!

Cele patru minute s-au spulberat. Era liniste.

-         Ai avut dreptate!

-         Vrei sa bei ceva colorat? Ma interba el razand

-         O, nu! E tarziu si trebuie sa ne intoarcem, nu stiu cum a trecut timpul.

-         Poate ai drepate!

Ne indrepatam spre masa la care erau fetele.

-         Robert, ea e Amalia! Pe ea nu ai apucat sa o cunosti inca, spusem eu indicand-o pe Amalia.

-         Incantat! Spuse Robert

-         Deci, cum a fost dansul, a intrepat patetica Lizzy

-         Daca ai fi dansat ai fi aflat, raspunse el zambid.

-         Nu am partener, ofta Lizzy

-         Apropo de parteneri, s-a intors al meu, tipa Cleo

-         Nu ai zis ca nu e partenerul tau? Spuse Diana ridicand o spranceana.

Erik se intoarse spre masa noastra. Il privi pe Robert dupa care spuse:

-         Kristine, dragut dans!

-         Multumesc!spusem eu, intorcand capul inspre ringul de dans pentru a-mi masca roseata din obraji.

-         Unde ai fost ? Puteam dansa si noi. Ai disparut asa..nu m-ai anuntat.

Cleo tipa si gesticula intr-una, ceea ce il facu pe Erik sa se enerveze.

-         Nu suntem parteneri! De cate ori sa iti zic asta? Esti tampita sau ce?

Erik a lovit cu un servetel podeaua. A impins-o pe Diana in mine pentru a-si face loc,iar  ea m-a impins in Robert.

-         Hei, prietene, nu e corect sa vorbesti si sa te porti asa! Ii spuse Robert

-         Nici un prieten! Nu sunt pritenul tau, fac ce vreau, cine te crezi ? Du-te inapoi la tine, in tara ta. Si asa incurci pe aici..

-         Erik, calmeaza-te!

Ii reprosam nervoasa acest lucru. Niciodata nu l-am mai vazut actionand asa. Erik se enerveaza doar cand echipa de baschet pierde un meci.

-         E iubitul tau? Intreba Erik incruntat

cap7-b

-         Cleo, vrei sa taci si sa pleci? Spuse Lizzy

Cleo isi tranti trusa de machiaj in fata oglinzi si isi scoase luciul de buze.

-         Nu am de gand sa plec! E o baie publica. Oricine e bine-venit, chiar si plangacioasele, spuse ea aratand spre Amalia, nu va ingrijorati, aproape am terminat si o sa plec.

Celo isi puse luciul de buze si pudra inapoi in poseta si iesi afara, nu inainte de a-mi transmite un “mesaj”:

-         Stii, Kristine, tipul “international” se cam plictiseste, cred ca am sa il ” fur”, oricum Erik a plecat, nu era partenerul meu!

Deodata, mintea mea tresari: Robert! Am uitat complet de el datorita celor intamplate.Cleo iesi pe usa ! Amalia ma privi insistenta:

-         Despre cine vorbeste scorpia? intreba ea

-         Despre un prieten bun, ma rog, e nepotul celui cu care mama a iesit la o intalnire, spusem eu.

-         De ce e “international”? intreba Amalia confuza.

-         Pentru ca locuieste in Londra! Momentan e in vizita la unchiul sau.

-         Si de ce nu te duci la el? Intreba Lizzy

-         Ah, da, asa e ! Am plecat.

Am iesit buimaca pe usa. Il cautam pierduta cu privirea, stand inmarmurita in fata usii baii. Era asezat la aceeasi masa, sorbind dintr-un pahar, plictisit. Fata lui exprima plictiseala. Cand m-a zarit a zambit usor si s-a ridicat de la masa, apropindu-se de mine.

-         Imi pare rau ca doua minute au insemnat defapt douazeci! I-am spus

      privindu-i albastrul ochiilor.

-         Inteleg, problemele fetelor necesita timp, spuse el razand, mult timp!

Am lasat capul in jos! O suvita de par imi acoperea ochiul stang. Am schitat un mic zambet si am inceput sa ii explic ce mi-a furat timpul.

-         Nu e asta, doar ca prietena mea...

-         Hei, beauty, stai calma, am inteles, nu trebuie sa imi explici, ma intrerup-se el.

Coincidenta sau nu, tocmai incepu-se melodia mea de suflet. Priveam in gol cum cei ce sareau pe ringul de dans se calmasera si majoritateau plecat la locurile lor. Cei ce au ramas se balanganeau usor, ametiti de ritmul lent al cantecului.

« No promisses » era melodia ce ma facea sa ma simt bine oricand si imi dadea o buna-dispozitie de care ma bucuram din plin timp de patru minute.

-         Iti place melodia? Intreba Robert

-         Da! Imi da o stare placuta.

Priveam in gol si simteam marele glob disco invartindu-si culorile in ochii mei.

Usa baii scartia din nou. Erau cele trei prietene ale mele plus curiozitatea ce le impingea din spate. Amalia facu doi pasi in fata dandu-si coate cu Lizzy si piscandu-ma de sold. Diana amuzata isi dadea ochii peste cap si le spuse:

-         Haideti la masa fetelor!

Cele trei plecara. Am ramas parca blocati in fata baii, cam jenant ce e drept dar..

-         Hei, vrei sa dansezi? Intreba Robert

-         Nu ma prea pricep sa dansez pe melodii lente, mie imi place sa sar pe alt tip de melodii mai..

-         Mai cum?

-         Mai ritmate.

-         O haide, rase Robert, cineva caruia ii place o melodie atat de superba nu are cum sa nu stie sa danseze ! Vino ! Lasa-te purtata de val ! Doar simte muzica !

Nu era asa greu sa te balangani pe o astfel de melodie. Ceea ce imi era cu siguranta greu ,era sa dansez alaturi de el. Cine credea acum cateva zile ca voi ajunge in aceasta situatie.

cap.7-a Fara cuvinte

           

 Amalia ne privea pe mine si pe Lizzy, indreptandu-si mai apoi privirea spre Diana. Era pe punctul de a vorbi cand Lizzy o intrerupse:

-         Ce ai patit, draga Amalia?

-         Multe, spuse ea serioasa, va povestesc? Simt nevoia sa ma descarc...

-         Da spune-ne, o aproba Lizzy.

Ne asezaram in coltul baii, pe gresie, in fata unei chiuvete. Amalia isi cauta  in poseta telefonul ce suna si il arunca in mijlocul baii. Acesta suna in continuare.

-         No way! Acela e un BlackBerry...ce ai patit? O intrebam eu surprinsa de gestul ei.

-         Nu imi pasa, am 24 de apeluri nepreluate de la ai mei, spuse ea

-         Totusi, e un telefon de 20 de milioane, Amalia, spuse Diana

-         22! O corecatam eu

-         21! rase Amalia

-         Deci spune-ne, Amalia, zise Lizzy

-         Defapt, nu stiu daca sa reiau poveste, ideea e ca am plecat de acasa din cauza alor mei, si iata-ma stand la baie deoarece Cornellius m-a pus la masa cu “cele 3” plus Erik.

-         A da, Erik, spusem eu in timp ce ma uitam la Lizzy, a venit cu Cleo?

-         Nu! E singur, de ce? Intreba Lizzy la randul ei

-         Ea asa spune, m-a salvat Diana

-         Nu, nu e partenerul ei! Apropo, Kriss, cine e “internationalul” cu care ai venit?

-         Cu cine ai venit? Ma privi Amalia

-         Cu Robert. E un amic

-         Apropo, Amalia, cum e cu bursa de stiudiu, m-a salvat Diana din nou.

-         E o bursa pe care am primit-o si sincera sa fiu, o sa ma folosesc de ea, plec joi cu bunica in Germania

-         Dar ai spus ca pleci peste 2 saptamani, adaugam eu

-         Da, asta am spus, sunt constienta, doar ca, bunica pleaca mai devreme, si eu cu ea.

-         Nu termini semestrul aici? Intreba Lizzy

-         Nu, raspunse Amalia si incepu sa planga, apoi adauga, o sa imi lipsiti enorm de mult

-         Nu exista o posibilitate sa ramai in tara, macar sa termini aici semestrul? Intreba confuza Diana

-         Nu e niciuna! Credeti-ma! Raspunse ea.

Telefonul ei suna din nou. Ma aplecasem dupa el si observam un numar nou!

-         Hei, nu raspunzi, eu un numar nou? O intrebam eu

-         Nu, e tata! Raspunde tu si linisteste-l! Spuse ea.

Raspund timida!

-         Buna, sunt Kristine, Amalia nu poate vorbi acum...

“Kristine, slava Domnului ca raspunde cineva, Amalia unde e? E bine? E cu tine? Unde sunteti? Cand vine acasa? De ce nu raspunde la telefon? Am sunat-o de 12 ori si i-am lasat mesaje, mama ei a sunat-o deasemenea...”

-         Stati linistit! E bine! Suntem la petrecerea scolii, e in regula!

“spune-i ca voi veni sa o iau la 10”
-     Nici vorba, spuse ea imediat  ce auzi cele spuse de tatal ei, vin cu taxi, tati, spuse ea!

“ spune-i ca o iubesc, si ca m-a speriat foarte tare!”

Amalia incepuse sa planga la cele auzite. Ochii ei erau din nou inlacrimati si plini de frica. O simteam tremurand in timp ce isi sprijini capul de umarul lui Lizzy! Se simtea singura si neajutorata. Uram sa o vad asa! Lacrimile ii curgeau siroaie. Isi puse capul in maini si se ridica. Se uita in oglinda si scoase din poseta un pachet de servetele pe care il  scapase pe jos, in cele din urma. Diana se apleca si il ridica, apoi o privi intens si o imbratisa. Eu si Lizzy ne-am ridicat de jos si priveam oglinda cea mare din fata noastra.

Amalia scoase un servetel suspinand! In acel moment, usa baii scartaia.  
           -       Ah, iarasi plangi? De ce ai mai venit, atunci? Spuse Cleo zambind patetic

cap. 6-d

-     La patinuar, spuse Robert, ne vedem deseara Dan, la multi ani, ai o petrecere super !

Dan rase si se intoarse in casa. Ma bucur ca atat a fost tot ,deoarece, sincer credeam ca vom fii nevoiti sa ne intoarcem inapoi.

Sper totusi ca nu ii va spune ceva mamei !

Ajunseram in fata localului « the vulcano »

-         Ora si data, spuse Robert!

-         1 decembrie, ora 17 :48, raspunse Diana

-         De ce e important asta, am intrebat confuza, suntem intr-o misiune ?

Cei doi au ras in timp ce Diana deschise usa localului. Muzica rasuna la maxim. Nu mai puteai auzi nimic daca nu urlai pur si simplu la cel cu care aveai o conversatie. Din fata ,Cornellius si ne imbratisa urandune celebra lui urare cu ocazia fiecarei sarbatori « Distreaza-te pana nu mai poti respira »

-         Oo, dar vad ca aveti cu voi oameni noi ! spuse el. Salut, eu sunt Cornellius cu 2 « L », dar imi poti spune Mr Cornesuperultraliuss, sau doar Cornellius...

-         Bine, a inteles, el e Robert, ii poti spune Robert, e aici in vacanta se bucura sa te cunoasca, acum du-ne la o masa, spusem eu dupa ce m-a enervat la maxim prezentarea lui !

-         Dar el nu are gura sa vorbeasca ? intreba Mr Cornesuperultraliuss

-         Ba da, sigur, sunt Robert, incantat

-         Deasemenea, de unde esti omule ?

-         Locuiesc in Londra, raspunse el

-         Oo, internationalule..

-         Bine, Cornellius, ce bei acolo ? intreba Diana

-         Magama albastra, sau suc de mango, vrei sa gusti ?

-         Intai du-ne la o masa intai si apoi adune 3, raspunse ea.

Cornellius ne conduse la o masa alaturi de Lizzy si cele doua clone ale lui Cleo, un loc perfect pot spune. Stiam insa ca era imposibil ca Erik sa nu fie la petrecere si probabil ca era si Cleo.

Lizzy sari pe noi cand ne-a vazut si a facut cunostiinta cu Robert.

-         E international , spuse Cornellius razand

-         O, doar pleaca, ii spuse Diana in timp ce il lovi prieteneste peste umar.

Marta si Eva ne priveau atente pe sub ochelari. Erau cele mai penibile gemene din scoala si erau prietene cu scorpia aceea de Cleo ce se apropia de noi studiindu-l pe Robert indeaproape. Se aseza pe scaun si sorbi dintr-un pahar roz, o bautura roz, cu ajutorul unui pai roz. Ce stupid!

Era tacere! Cel putin intre noi, deoarece difuzoarele bubuiau la maxim.

-         Deci, spuse Cleo in final, Kristine, nu ne prezinti? Intreba ea aratand spre Robert.

-         Ba da! Ele sunt Cleo, Marta si Eva, pe Lizzy ai cunoscut-o

-         Incantat, spuse el, apoi adaugand, dar el?

-         Cine? Intrebam eu surprinsa

-         El e Erik, spuse Cleo in timp ce il tragea de maneca pe Erik, e partenerul meu in seara asta.

-         Salut tuturor! Sunt Erik, doar ne cunoastem, iar tu? Intreba el razand

-         Robert, incantat!

-         Si eu!

Era Erik si nu imi venea sa cred ca e partenerul scorpiei in seara asta. Simteam mii de furnicaturi in obraji, si nu de emotii, de nervi. E o senzatie ciudata dar nu o pot stapani.

Erik se aseza langa Cleo, pe partea cealalta a mesei, in fata mea. Diana ma privea insistent si imi facu semn sa zambesc.

-         Apropo fetelor, ce e cu Amalia? Intreba Erik

-         Nu stiu, nu cred ca vine in seara asta, spuse Diana

-         O, ba da! E aici, defapt la baie, plange, spuse Cornellius in timp ce ne aseza bauturile pe masa.

Diana se ridica si fugi inspre baie, Lizzy o urma.

-         E in regula daca ramai doua minute aici, il interbam pe Robert

-         Desigur!

“Amalia e asa o ciudata...inca o odrasla pe cale sa  ramana fara parinti, se poarta asta in grupul lor” erau vorbele lui Cleo.

M-am intors inspre ea si am lovit cu palma in masa. O priveam fix in ochi cu o ura nedescrisa. Ma durea puternic ceea ce a spus ea, nu pentru mine, ci pentru Amalia.

-     Kriss, haide, spuse Lizzy, nu merita!

Ne indreptam spre baie. Diana deschise usa. Amalia era in fata oglinzii cu ochii in lacrimi, incercand sa isi stearga urmele de rimel de pe obraji. Se speriase cand ne vazuse. Ne-am oprit in dreptul usii. Ea ne privea uimita, scapand din mana tubul cu demachiant.

-         Am...Amalia se blocase.

-         Nu trebuie sa spui nimic,Amalia, e vina noastra, nu stiam ca esti aici, te iubim, spuse Lizzy, imbratisand-o.

-         Si eu pe voi, fetelor, suspina Amalia.