cap.6-c

Se auzi o scartaitura de usa. Diana intra si spuse :

-         Kristine, mama ta a spus sa venim jos pentru ca e timpul cinei.

-         Venim acum ! doar o secunda, spuse Robert

Tacere! Asa de tare urasc momentele de tacere!

-         Kristine, poate ti se pare stupid ce am facut dar chiar te plac si am realizat ca nu esti precum celelalte. Tot ceea ce faci, modul in care gandesti, modul in care actionezi, totul,  esti foarte speciala.

-         Dar nu ma cunosti...fiecare e special in felul lui.Cred ca ar trebui sa coboram, am spus eu in timp ce ma indreptam spre usa.

Am inchis usa usor pe dinafara. Diana ma astepta in fata usii inmarmurita:

-         Ce s-a intamplat?

-         Ah, Diana!

Am oftat si am imbratisat-o! Lacrimi aparute inochii mei  picurau pe umarul Dianei!

-         Haide jos ! spuse ea cu o voce calda, aceeasi voce calda ce ma consola mereu.

Jos in sufragerie masa incepuse deja ! M-am asezat cu Diana la marginea mesei langa o doamna roscata ce purta un inel cu un smarald urias. Nu aveam deloc pofta de mancare, ba chiar petrecerea deveni stupida !

-         Fetelor, va simtiti bine ? intreba Dan apropiindu-se de noi

-         Da, desigur !

-         Ma bucur ! unde e Romeo ?

-         Cine ? intrebam eu razand

-         Adica Robert, asa ii zic cand intarzie, veni raspunsul lui cu o urma de suras

-         Probabil inca sus ! a raspuns Diana in locul meu

Robert cobora scarile foarte abatut. Se opri langa noi si ne privi pe amandoua serios. Apoi privi mancarea de pe masa. Nu parea prea incantat :

-         Bufet suedez si acum cina ? spuse el intorcandu-se spre noi

Noi ridicaseram din umeri si il priveam. Parea plictisit si abatut.

-         Hei, am o idee ! ce ar fi daca am merge la o petrecere mai putin plictisitoare

Propunerea mea a cazut ca o piatra pe capul celor doi...

-         La ce petrecere? Intreba Robert

-         O nu, o nu nu! Nu vei face asta si nu, nu sunt de acord cu tine, spuse Diana nervoasa

-         Haide, va fi mult mai multa distractie, e deja sase. Petrecerea a inceput !

-         Si totusi, ce petrecere ? intreba Robert insistent

-         E o petrecere pe care un tip plin de bani din liceul nostru o organizeaza de ziua nationala intr-un club si e invitat tot liceul !

Nu stiu de ce dar mi-a placut descrierea Dianei.

-         Eu nu sunt din liceul vostru, e vreo problema ?

-         Nu ! Haideti ! ii indemnam eu.

Ori le placea sa se lase asteptati cu un raspuns, ori chiar nu voiau sa vina la o petrecere adevarata, pentru ca din nou acel moment de tacere pe care il urasc asa tare poposi in conversatia noastra. Adica, dupa ce incerc din rasputeri sa ma distrez si eu o data de ziua nationala, ei intarzie sa raspunda.

-         Bine, fie ! spuse Diana.

-         Cum iesim de aici ? intreba Robert

-         Simplu, pe usa ! veni raspunsul meu.

-         Da, asta stiu si eu, dar ce le spunem lor ?

-         Nimic !

Robert ma privi in ochii si spuse :

-         Esti mai mult decat ticnita !

-         Ti-am spus ca nu ma cunosti!

-          Haideti pana nu ma razgandesc ! spuse Robert

Ieseam pe usa din spate a bucatariei si pasind marunt ne indreptam spre poarta principala, cand Dan ne striga din spate :

-     Hei, voi trei, unde plecati ?

cap.6-b

Deodata, privirea mi se indrepta spre Diana care musca cu placere dintr-o prajitura si ramase blocata cu ochii atintiti spre mine !

-         Ce e ? intrebam eu

O mana m-a apucat de umar si am auzit o voce cunoscuta :

            -     Pai cum...ai ajuns aici si nu ai venit sa ma saluti ?

            Era Robert !

-         Robert !

-         Kristine !

-         Nu te-am vazut prin preajma..nu am stiut...unde..esti..daca esti..aici sau nu ! ma balbaiam intr-una !

-         Pai acum m-ai vazut..uite-ma !

-         Da ! uite ea e prietena mea Diana ! spusesem eu aratand spre ea

Diana se apropiase.

-         Buna, Diana! Eu sunt Robert, ma bucur sa te cunosc!

Puteam observa ca Robert era foarte politicos fata de prima data cand l-am intalnit. Nu pot uita cand de tare ne-am ciondanit si cat de patetici am fost si...cand Robert a vrut sa ma sarute !

Cu ochii putin plictisiti, Robert spuse :

-         Hei, fetelor, nu ati vrea sa ne uitam la un film sau sa ascultam un alt fel de muzica  cat timp se mai aduna lume pe aici ?

Inca mai trebuiau sa mai vina persoane pe aici ?

-         Daca nu e nicio problema...sigur, spuse Diana uitandu-se spre mine.

-         Kristine.. ? spuse Robert

-         Da, desigur !

Impreuna cu Robert, eu si Diana ne indreptam spre o camera din capatul holului, undeva pe la etaj. Era o camera spatioasa. O canapea mare, o plasma gigantica, DVD-uri, o biblioteca mare si un spatiu langa fereastra unde am observat o chitara si niste partituri imprastiate pe jos.

-Luati loc! Spuse Robert politicos dupa care se trantise pe canapea, aruncand pe jos cele doua reviste despre pescuit, ce erau acolo.

-         E camera ta ? am intreba eu curioasa

-         Nu ! Defapt da, cand vin la unchiul meu in vizita stau foarte mult aici, e liniste, dar nu dorm aici.

-         Canti la chitara ? intreba Diana

-         Da ! am raspuns eu inaintea lui ceea ce ii provoca un suras si stranse ochii aceia albastrui-verzui.

-         Robert, unde e baia ? intreba Diana

-         Jos la parter a doua usa pe stanga, langa ficusul acela ofilit.

Diana se ridica si pleca ! Din nou am ramas singuri.

Moment de tacere. Inca un moment de tacere. Si inca unul si inca unul si inca vreo doua momente  de tacere si...un sarut..pe obraz !

Deci sa reiau..am ramas in camera cu Robert si ii priveam ochii cand deodata se ridicase si se aseza langa mine in partea stanga a canapelei si ma sarutase pe obraz. Strainii astia !

-         Ce e ? ma privi insistent Robert

-         Am..pai ce e..adica ce e cu tine ?

-         Nu te-am intampinat cum meritai jos, se scuza el.

-         Strainii astia..

-         Poftim ?

-         Nimic ! am spus eu ridicandu-ma de pa canapea

-         Unde pleci ?

-         Nicaieri !

Defapt voiam sa ies din camera dar ceva ma tinea acolo ! Acel ceva era asa puternic incat nici nu puteam sa ma misc din loc !

-         Asa repede te bosumfli ? intreba Robert fixandu-ma cu privirea

-         Par eu a fi suparata ?

-         Daca te-a deranjat gestul de mai devreme scuza-ma, bine ? Romanii sunt ciudati..

-         Nu te flata ! Esti roman desi traiesti intr-o alta tara, emigrantule !

-         Si acum de ce..se opri.

-         De ce, ce ?

Iarasi moment de liniste ! Dar de data aceasta a fost doar un moment de liniste. Robert se apropia de mine si ma lua de mana, apoi imi dadu cel mai tandru, dulce si suav sarut posibil. Apoi isi arunca privirea asupra-mi! De ce nu poate sa observe ca e si asa destul de greu sa fii in pielea mea, si acum asta ? Daca tot ma studiaza indeaproape de cateva minute bune, ar trebui sa aibe un folos.

-         Robert...

-         Uite ce e ,Kristine..te plac !

6. « Petrecerea » -Care dintre ele ???

 Telefonul suna ! Era mama foarte agitata spunandu-mi sa ajung acasa căci vom intarzia ! Unde anume nu a precizat deoarece se grabise sa inchida.

Ne luaseram « la revedere » de la fete urmand sa mai vorbim cu Amalia saptamana viitoare la scoala.

-         1 Decembrie fericit ! spuse Amalia

-         Multumim ,draga mea ! spuse Diana

Ningea ! Era frig si fata imi era inghetata ! Ma indreptam cu Diana catre statia de taxi de unde ne-am urcat in prima masina si am mers 2 strazi pana acasa. Priveam pe geamul masinii si in mintea mea apareau fel de fel de imagini ce s-au petrecut in urma cu zece minute.

-         Ah, petrecerea ! spusesem eu dandu-mi o palma peste frunte.

-         Vrei sa mergi la petrecerea lui Cornellius ? ma intreba Diana cu spranceana ridicata.

-         Nu ! desi..da as vrea..dar nu..alta petrecere la care mama ne va cara dupa ea..pun pariu ca e un fel “party for the old people”!

-         Oh, Kriss...mama ta e o persoana minunata si nu e deloc batrana, ba chiar arata bestial in comparatie cu alte mame de varsta ei!

Soferul rase !

-         Orpiti aici va rog !

Ajunseram la destinatie ! Urcam scarile blocului in timp ce ma scuturam de ninsoarea ce se topea pe parul meu.

-         O ce bine ! Repede, pregatiti-va e tarziu. In 20 de minute plecam !

Era mama, ce ma grabea mereu. Ajung deci in camera si incep sa ma pregatesc. La fel si Diana.

O rochita verde, cizmele gri, o bendita in par, putin machiaj si gata ! eram pregatita.

-     Ah, Diana, mor dupa cizmele tale!

-     Multumesc! Sunt de la matusa mea din Ungaria!

-     Era de asteptat !

Rasete !

Mama intra in camera sa verifice daca suntem gata !

In nici 20 de minute eram in fata unei case impunatoare, portocali, catre iesirea din oras, unde erau parcate multe masini!

-         Uitati fetelor, e ziua lui Dan colegul meu, va rog sa va purtati frumos si sa dati dovada de adevarate dominisoare!

Nu pot sa cred ! E ziua lui Dan ? Adica..Dan ? Adica unchiul lui Robert ? Inima imi batea cu putere, nu ma asteptam la asta ! Aproape ca uitasem de petrecerea stupida a lui Cornellius.

Ii sopitisem la ureche Dianei ca acesta e unchiul faimosului Robert si ca cel mai probabil in aceasta seara il va cunoaste pe cel despre care ii povestisem cu cateva ore in urma !

Eram emotionata la gandul ca Robert ar putea fi pe acolo ! Intram pe poarta impunatoare. Multa lume necunoscuta, multe masini, multa plictiseala !

Dan ne intampina in pragul usii !

-         Buna, doamnelor ! veni salutul lui...

Bleax ! Da-mi o galeata sa vomit in ea..eu nu sunt doamna, sunt adolescenta !

-         Salut ! Ea e prietena mea Diana

-         Ma bucur sa te cunosc ,Diana, spuse Dan intinzand mana dupa care se indreptase spre mama.

-         Buna, Dan ! La multi ani ! ii ura mama dupa care urmara traditionalele sarutari si pe un obraz si pe celalalt.

-         Poftiti ! spuse Dan

Am pasit cu sfiala in dezastrul plictiselii ! Multi colegi de ai mamei, oameni pe care nu ii mai vazusem de ani si care ramasera uimiti de « cat de mare am crescut », muzica lenta, tipul de petrecere la care stai, mananci, bei, vorbesti si o iei de la capat.

Priveam in jur ! Diana se simtea bine langa tava cu tarte, iar eu ma gandeam unde e Robert ! Nicaieri !

Muzica canta in surdina ! Priveam fotografiile din camera de oaspeti a lui Dan ! Se putea observa ca a calatorit mult. Puteam observa poze din Franta, Egipt, India, chiar si de la Brasov ! Ce amuzant nu ? Un tablou  pe perete cu un peisaj din desert, un candelabru imens, un bufet suedez, cateva scaune si multa lume. Asta gaseai in aceea camera in momentul de fata.

cap5-c

Ne puteai auzea pe toate in cor cantand acest dulce refren al “tineretii noastre” starnind rasete si capete intoarse spre masa noastra.

Nu ne pasa deloc chiar! Nu era prima oara cand eram in centrul atentiei celor din cafenea !

Timpul se scurse repede si ne pregateam sa iesim din cafenea. Diana deschise usa si ramase pentru o secunda blocata.

-         Ziua asta o vom tine minte ! spuse ea

Lizzy era mereu ultima si asta deoarece se incapatana sa mearga pe acele tocuri de 9 cm pe gheata de pe trotuar. A coborat scarile si aluneca usor facandu-ne sa radem.

-         Lizzy, o intrebam eu, de ce tocuri acum ?

-         Nu stiu sa raspund la intrebare !

Rasete !

-         Voi chiar nu vedeti ? intreba Diana

-         Ce anume?

-         Ninge! Sunt primii fulgi de nea “adevarati” din anul asta.

Asa e! Ningea! Ningea peste capetele noastre si peste prietenia noastra! Priveam in sus si ziceam:”Doamne, iti multumesc pentru prima zapada!”

Ne priveam una pe cealalta si puteam observa in ochii fiecareia urme de lacrimi. Acele lacrimi de...nu stiu nici eu exact ce. Dar erau lacrimi !

-         Va iubesc fetelor ! spuse Amalia

-         Ah, Amalia, pitica noastra, ofta Diana

-         Eu eram “pitica” ,spuse Lizzy, tu Amalia era “perfecta’’, Diana “pericolul”, iar Kristine”pagubasa”

-         De ce mi se spunea “pagubasa”? intrebam eu

-         Pentru ca tu mereu aveai cate o paguba in copilarie : portofelul pierdut, de telefon nici sa nu mai pomenesc...raspunse Diana

-         Iar Diana era « pericolul » deoarece din cauza ei le pierdeam, adaugam eu

-         Hei, nu e asa !

-         Ba e asa !

Rasete !

cap5-b

Tacerea era deplina...

Amalia intra pe usa exact in momentul in care Koko, chelnarita, ne aduse comanda.

-         Buna fetelor! saluta Amalia

-         Salut, fato! Vrei sa ne sperii? Ce se peterce ? spuse Lizzy

-         Uitati  fetelor, incepu Amalia, am sa va povestesc pe scurt, dar a comandat cineva ceva ?

-         Bineinteles ! am spus eu aratand spre Lizzy

Toate eram atintite cu privirea spre ochii albastrii ai Amaliei. Aceasta resufla si incepu sa povesteasca. Ii priveam ochii si imi venea sa plang. Erau acei ochi ce ma intampinau dimineata, acei ochi pe care ii vedeam plangand mereu dupa o cearta, acei ochi care ascundeau multe. Si iata, acum acesti ochi aveau sa fie la aproximativ 1800 de kilometrii deparatre si nu ii voi mai vedea, sau poate da dar cine stie cand ?

-         Totul se intampla de la un timp, de cand tatal meu a inatrziat acasa intr-o seara. De atunci au inceput certurile intre parintii mei. Nu vreau sa zic sau voi sa credeti ca mama e absurda dar tata a ajuns acasa in jur de ora 4 dimineata, iar cand a juns mirosea puternic a alcool si a tutun. Nu a dorind sa spuna motivul intarzierii sale si de atunci mama e mereu intr-o continua cearta cu el. Am petrecut mult timp cu bunica. La  inceputul anului scolar am primit o bursa oriunde in strainatate pe 2 ani. Nu am accepat-o iar domnul director a spus ca oricand doresc sa intru in posesia actului sa nu ezit. Bunica va pleca in Germania peste aproximativ 2 saptamani si am luat in calcul varianta de a pleca cu ea. Sincer cu ai mei nu e de trait!

-         Mie imi spui...adaugam eu

-         Nu e acelas lucru Kristine! spuse Amalia

-         Ai dreptate !

-         Deci vei pleca cu ea ? intreba Diana

-         Da !

Toate trei incepusem sa comentam legat de afirmatia Amaliei.

-         Uitati ,fetelor ce e..

-         Scuzati intarzierea comenzii, spuse Koko in timp ce ne impartea frappe-urile, dar s-a defectat generatorul la bucatarie.

-         Nu e nici o problema! spuse Diana

Sincera sa fiu uitasem cu toata povestea asta de comanda !

-         Uitati fetelor ! Voua va e foarte bine in starea in care sunteti.Eu traiesc in stres de cateva sapatamani din cauza a lor mei. Consider ca asa e cel mai bine pentru mine.

-         Dar, Amalia, scumpa noastra Amalia, de ce nu ne-ai spus de asta mai devreme? Nici de bursa nu ai pomenit nimic. Spuse Diana

-         Bursa, mi se parea o chestie de tocilari, si probabil din mandrie nu am acceptat-o, iar problema parintilor, nu stiu, poate tot din cauza mandriei. Vreau sa ating perfectiunea in orice domeniu, dar cu cat ma apropii mai mult de ea, cu atat ea se departeaza de mine lasandu-ma cu esecuri si ratari.

In boxele amplasate ici-colo se auzea melodia noastra preferata. Un hitt vechi dar pentru noi inca la moda : « Oops i did it again ! » Britney Spears

Ne uitam unele la altele si mici surasuri ne apar pe fete. Numai ascultasem melodia asta de foarte multa vreme si aproape ca uitasem de ea. Lizzy incepu sa fredoneze usor versurile de inceput dupa care uram partea noastra preferata : referenul

-         Oops we did it again!