cap.6-b

Deodata, privirea mi se indrepta spre Diana care musca cu placere dintr-o prajitura si ramase blocata cu ochii atintiti spre mine !

-         Ce e ? intrebam eu

O mana m-a apucat de umar si am auzit o voce cunoscuta :

            -     Pai cum...ai ajuns aici si nu ai venit sa ma saluti ?

            Era Robert !

-         Robert !

-         Kristine !

-         Nu te-am vazut prin preajma..nu am stiut...unde..esti..daca esti..aici sau nu ! ma balbaiam intr-una !

-         Pai acum m-ai vazut..uite-ma !

-         Da ! uite ea e prietena mea Diana ! spusesem eu aratand spre ea

Diana se apropiase.

-         Buna, Diana! Eu sunt Robert, ma bucur sa te cunosc!

Puteam observa ca Robert era foarte politicos fata de prima data cand l-am intalnit. Nu pot uita cand de tare ne-am ciondanit si cat de patetici am fost si...cand Robert a vrut sa ma sarute !

Cu ochii putin plictisiti, Robert spuse :

-         Hei, fetelor, nu ati vrea sa ne uitam la un film sau sa ascultam un alt fel de muzica  cat timp se mai aduna lume pe aici ?

Inca mai trebuiau sa mai vina persoane pe aici ?

-         Daca nu e nicio problema...sigur, spuse Diana uitandu-se spre mine.

-         Kristine.. ? spuse Robert

-         Da, desigur !

Impreuna cu Robert, eu si Diana ne indreptam spre o camera din capatul holului, undeva pe la etaj. Era o camera spatioasa. O canapea mare, o plasma gigantica, DVD-uri, o biblioteca mare si un spatiu langa fereastra unde am observat o chitara si niste partituri imprastiate pe jos.

-Luati loc! Spuse Robert politicos dupa care se trantise pe canapea, aruncand pe jos cele doua reviste despre pescuit, ce erau acolo.

-         E camera ta ? am intreba eu curioasa

-         Nu ! Defapt da, cand vin la unchiul meu in vizita stau foarte mult aici, e liniste, dar nu dorm aici.

-         Canti la chitara ? intreba Diana

-         Da ! am raspuns eu inaintea lui ceea ce ii provoca un suras si stranse ochii aceia albastrui-verzui.

-         Robert, unde e baia ? intreba Diana

-         Jos la parter a doua usa pe stanga, langa ficusul acela ofilit.

Diana se ridica si pleca ! Din nou am ramas singuri.

Moment de tacere. Inca un moment de tacere. Si inca unul si inca unul si inca vreo doua momente  de tacere si...un sarut..pe obraz !

Deci sa reiau..am ramas in camera cu Robert si ii priveam ochii cand deodata se ridicase si se aseza langa mine in partea stanga a canapelei si ma sarutase pe obraz. Strainii astia !

-         Ce e ? ma privi insistent Robert

-         Am..pai ce e..adica ce e cu tine ?

-         Nu te-am intampinat cum meritai jos, se scuza el.

-         Strainii astia..

-         Poftim ?

-         Nimic ! am spus eu ridicandu-ma de pa canapea

-         Unde pleci ?

-         Nicaieri !

Defapt voiam sa ies din camera dar ceva ma tinea acolo ! Acel ceva era asa puternic incat nici nu puteam sa ma misc din loc !

-         Asa repede te bosumfli ? intreba Robert fixandu-ma cu privirea

-         Par eu a fi suparata ?

-         Daca te-a deranjat gestul de mai devreme scuza-ma, bine ? Romanii sunt ciudati..

-         Nu te flata ! Esti roman desi traiesti intr-o alta tara, emigrantule !

-         Si acum de ce..se opri.

-         De ce, ce ?

Iarasi moment de liniste ! Dar de data aceasta a fost doar un moment de liniste. Robert se apropia de mine si ma lua de mana, apoi imi dadu cel mai tandru, dulce si suav sarut posibil. Apoi isi arunca privirea asupra-mi! De ce nu poate sa observe ca e si asa destul de greu sa fii in pielea mea, si acum asta ? Daca tot ma studiaza indeaproape de cateva minute bune, ar trebui sa aibe un folos.

-         Robert...

-         Uite ce e ,Kristine..te plac !