Ne puteai auzea pe toate in cor cantand acest dulce refren al “tineretii noastre” starnind rasete si capete intoarse spre masa noastra.
Nu ne pasa deloc chiar! Nu era prima oara cand eram in centrul atentiei celor din cafenea !
Timpul se scurse repede si ne pregateam sa iesim din cafenea. Diana deschise usa si ramase pentru o secunda blocata.
- Ziua asta o vom tine minte ! spuse ea
Lizzy era mereu ultima si asta deoarece se incapatana sa mearga pe acele tocuri de 9 cm pe gheata de pe trotuar. A coborat scarile si aluneca usor facandu-ne sa radem.
- Lizzy, o intrebam eu, de ce tocuri acum ?
- Nu stiu sa raspund la intrebare !
Rasete !
- Voi chiar nu vedeti ? intreba Diana
- Ce anume?
- Ninge! Sunt primii fulgi de nea “adevarati” din anul asta.
Asa e! Ningea! Ningea peste capetele noastre si peste prietenia noastra! Priveam in sus si ziceam:”Doamne, iti multumesc pentru prima zapada!”
Ne priveam una pe cealalta si puteam observa in ochii fiecareia urme de lacrimi. Acele lacrimi de...nu stiu nici eu exact ce. Dar erau lacrimi !
- Va iubesc fetelor ! spuse Amalia
- Ah, Amalia, pitica noastra, ofta Diana
- Eu eram “pitica” ,spuse Lizzy, tu Amalia era “perfecta’’, Diana “pericolul”, iar Kristine”pagubasa”
- De ce mi se spunea “pagubasa”? intrebam eu
- Pentru ca tu mereu aveai cate o paguba in copilarie : portofelul pierdut, de telefon nici sa nu mai pomenesc...raspunse Diana
- Iar Diana era « pericolul » deoarece din cauza ei le pierdeam, adaugam eu
- Hei, nu e asa !
- Ba e asa !
Rasete !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu