Se auzi o scartaitura de usa. Diana intra si spuse :
- Kristine, mama ta a spus sa venim jos pentru ca e timpul cinei.
- Venim acum ! doar o secunda, spuse Robert
Tacere! Asa de tare urasc momentele de tacere!
- Kristine, poate ti se pare stupid ce am facut dar chiar te plac si am realizat ca nu esti precum celelalte. Tot ceea ce faci, modul in care gandesti, modul in care actionezi, totul, esti foarte speciala.
- Dar nu ma cunosti...fiecare e special in felul lui.Cred ca ar trebui sa coboram, am spus eu in timp ce ma indreptam spre usa.
Am inchis usa usor pe dinafara. Diana ma astepta in fata usii inmarmurita:
- Ce s-a intamplat?
- Ah, Diana!
Am oftat si am imbratisat-o! Lacrimi aparute inochii mei picurau pe umarul Dianei!
- Haide jos ! spuse ea cu o voce calda, aceeasi voce calda ce ma consola mereu.
Jos in sufragerie masa incepuse deja ! M-am asezat cu Diana la marginea mesei langa o doamna roscata ce purta un inel cu un smarald urias. Nu aveam deloc pofta de mancare, ba chiar petrecerea deveni stupida !
- Fetelor, va simtiti bine ? intreba Dan apropiindu-se de noi
- Da, desigur !
- Ma bucur ! unde e Romeo ?
- Cine ? intrebam eu razand
- Adica Robert, asa ii zic cand intarzie, veni raspunsul lui cu o urma de suras
- Probabil inca sus ! a raspuns Diana in locul meu
Robert cobora scarile foarte abatut. Se opri langa noi si ne privi pe amandoua serios. Apoi privi mancarea de pe masa. Nu parea prea incantat :
- Bufet suedez si acum cina ? spuse el intorcandu-se spre noi
Noi ridicaseram din umeri si il priveam. Parea plictisit si abatut.
- Hei, am o idee ! ce ar fi daca am merge la o petrecere mai putin plictisitoare
Propunerea mea a cazut ca o piatra pe capul celor doi...
- La ce petrecere? Intreba Robert
- O nu, o nu nu! Nu vei face asta si nu, nu sunt de acord cu tine, spuse Diana nervoasa
- Haide, va fi mult mai multa distractie, e deja sase. Petrecerea a inceput !
- Si totusi, ce petrecere ? intreba Robert insistent
- E o petrecere pe care un tip plin de bani din liceul nostru o organizeaza de ziua nationala intr-un club si e invitat tot liceul !
Nu stiu de ce dar mi-a placut descrierea Dianei.
- Eu nu sunt din liceul vostru, e vreo problema ?
- Nu ! Haideti ! ii indemnam eu.
Ori le placea sa se lase asteptati cu un raspuns, ori chiar nu voiau sa vina la o petrecere adevarata, pentru ca din nou acel moment de tacere pe care il urasc asa tare poposi in conversatia noastra. Adica, dupa ce incerc din rasputeri sa ma distrez si eu o data de ziua nationala, ei intarzie sa raspunda.
- Bine, fie ! spuse Diana.
- Cum iesim de aici ? intreba Robert
- Simplu, pe usa ! veni raspunsul meu.
- Da, asta stiu si eu, dar ce le spunem lor ?
- Nimic !
Robert ma privi in ochii si spuse :
- Esti mai mult decat ticnita !
- Ti-am spus ca nu ma cunosti!
- Haideti pana nu ma razgandesc ! spuse Robert
Ieseam pe usa din spate a bucatariei si pasind marunt ne indreptam spre poarta principala, cand Dan ne striga din spate :
- Hei, voi trei, unde plecati ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu