- Te deranjeaza? A intrebat el ridicandu-si sprancenele
- Nu, dar...uite ce e, recunosc, relatia noastra nu merge foarte bine. In ultimul timp, fiecare a facut ce a dorit, iar el nu imi mai raspunde la emailuri de doua saptamani. A devenit foarte sec si... e dificil ,intelegi?
- Da! Spuse el atingandu-mi incheietura mainii
- Nu cred ca intelegi! Am spus eu retragndu-mi mana
- De ce spui asta?
- Pentru ca, m-am oprit o secunda pentru a amesteca in cana, nu cred ca ai trecut prin asa ceva...
- Adica sa am o relatie la distanta cu cineva?
- Da..
- Distanta, 2000 de mile, kilometrii, ce o fi,asta nu, insa persoana la care tin e distanta
- Nu se compara cu situatia mea! I-am spus eu facandu-l sa taca un minut
Dupa ce a amestecat zaharul si a privit de doua ori pe geam a continuat:
- Uite ce e, Kriss...
- Kriss? Am spus eu zambind
- Te deranjeaza?
- Chiar deloc, continua, Erik!
- Deci, Kriss, spuse el zambind, uite ce e, motivul pentru care te-am chemat azi aici e altul...a rasuflat adanc si s-a orpit.
- Te ascult!
- Cred ca...te plac!
Poftim? Poftim? Poftim? Poftim? Ma place? De cand? Erik ma place ? Nu ca m-as subestima, dar...
Am deschis ochii atat cat am putut de tare fiind uimita de ceea ce spuse cu doua secunde mai devreme.
- Te-am speriat prea tare ? spuse el privindu-ma speriat
- Nu, dar m-ai...adica...
- Nu iti gasesti cuvintele, nu ? intreba el zambind
- Cam asa ceva...
- Imi pare rau...spuse el privind in jos.
- Nu, nu ai de ce! I-am spus prinzandu-i mana
- Nu trebuia sa iti spun asta!
- De ce nu?
- Pentru ca e englezul tau la mijloc?
“poate nu pentru mult timp..” ma gandeam eu.
- Erik...
- Kristine...daca as putea sa dau timpul inapoi..
- As face si eu asta daca as putea!
- De ce ?
- Pentru ca si eu te-am placut candva, si nu ti-am zis, tu nu ai realizat, si iata-ne aici
- Cum? De ce nu mi-ai zis?
- Nici eu nu stiu... era Cleo la mijloc..
- Niciodata nu am avut nimic cu Cleo! m-a intrerupt el
- Bine..posibil dar...
- Ah, Kristine, te urasc la fel de mult cum te plac, de ce nu mi-ai zis?
- A aparut Robert... si te-am uitat !
- Ah, acum il urasc si mai mult ! spuse Erik aranjandu-si parul
- Asta e...cred ca ar trebui sa plec
Erik continua sa priveasca in jos fara sa spuna un cuvant!
- O sa plec! Am repetat eu sperand sa ma auda si sa ma opreasca.
M-am ridicat de pe scaun confuza de reactia lui. Mi-am luat haina si ma imbracm in timp ce ma apropiam de usa. Ma departam usor, usor de cafenea cand deodata imi aud numele strigat de undeva din spate:
- Kristine!
- Da?
M-am intors si l-am observat pe Erik fugind dupa mine doar in camsa. S-a apropiat de mine tremurand.
- Erik, o sa racesti! Unde iti e haina? Imbraca-te...
- Kristine...
- Da..am spus eu si am inceput sa zambesc
Erik s-a apropiat de mine privindu-ma atent in ochi. L-am imbratisat deoarece tremura din cauza frigului. Si-a pastrat acelas parfum si acceasi caldura pe care mi-o aminteam de foarte multa vreme. A continuat sa ma priveasca apropiindu-se tot mai mult. Mi-a atins usor nasul si m-am retras.
- Trebuie sa plec! Am spus eu speriata.
- De ce? Mai ramai! Spuse el strangandu-ma la pieptul sau.
- Nu pot face asta..i-am spus lacrimand
- Sa faci ce?
- Asta...inca mai e Robert la mijloc
- A da..spuse el dandu-mi drumul brusc.
- Trebuie sa plec! Am spus intrepatandu-ma spre semafor
- Te sun! A strigat el din spate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu