Robert m-a imbratisat strans, indesandu-si nasul pe umarul meu. Il priveam in ochii si nu imi venea sa cred, ca dupa atata timp, e aici.
- Imi era foarte dor de tine! Am spus eu plangand
- Si mie, draga mea Kristine, si mie....
Se apropia usor de mine. Ii simteam respiratia foarte aproape ,dupa mult timp. Zambi usor si spuse tinandu-si buzele foarte aproape de ale mele:
- Imi era dor sa te sarut...
Mi-a prins mana si si-a asezat-o in jurul gatului lui, procedand la fel si cu cealalta, nedezlipindu-se de fata mea. Respiratia lui calda ma facea sa ma topesc. M-a sarutat asa cum facea de obicei, prinzandu-ma de spate. Dupa cateva secunde bune, l-am impins cu raceala si i-am spus:
- De ce nu mi-ai raspuns la emailuri?
- Kristine, nu strica asta acum, spuse el apropiindu-se din nou de mine.
- Nu stric nimic, raspunde!
- Kristine, mi-a fost dor de tine, enorm de mult...spuse el clipind des
- Si emailurile, stii cat de ingrijorata am fost ?
- Eram ocupat! Spuse el serios
- De doua saptamani nu ai timp sa scri doua randuri?
- Nu e asta, Kristine, dar..
- Dar ce?
- Am avut examene, Kristine, intelege-ma,plus cursurile de fotografie de care ti-am spus...
- Nu mi-ai spus de nici un curs de fotografie! Am spus eu uimita
- Nu? Intreba el inrosindu-se
- Mnu...
- Pai, oricum, am inceput niste cursuri de fotografie, sunt foarte multumit de ceea ce am realizat pana acum, dar examenele imi ocupa mult timp, invatatul e dificil cand nu...
- Ai citit ultimul email? L-am intrerup eu
- Nu, de ce?
- Robert, ti-am explicat ca sunt confuza in ceea ce ne priveste..
- Ce vrei sa spui cu asta?
- Citeste-l! Am spus eu plecand brusc
- Unde pleci? Stai!
Robert alerga spre mine printre mesele din restaurant. Din spate, atat mama cat si el ma strigau.
- Kristine, de ce nu ma astepti? Striga Robert din urma mea
- Trebuie sa fiu singura pentru un moment..
- Nu ai fost singura atata timp? Spuse el respirand greu
- Kristine? Ce faci aici? Se auzi o voce din spatele meu
Ma intorc sa vad cine e si am din nou parte de o surpriza. Simteam cum stomacul meu se strange, iar inima imi bate din nou cu putere. Ochii mei s-au marit si priveau tinta, ingroziti de ce avea sa urmeze...
- A venit el? Se auzi din nou acea voce morocanoasa.
- Buna, ma bucur sa te revad! Spuse Robert intingandu-i mana
- Nu pot spune acelas lucru! Spuse Erik, el fiind cel ce era in spatele meu.
- Kristine, imi explici ce se intampla? Spuse Robert nervos
- Eu sa iti explic? Dar tu, tu nu ai nimic de spus? I-am replicat eu nervoasa
- Ce vrei sa spui ? spuse el privindu-l pe Erik cu raceala
- Robert...
- Kristine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu