vineri, 28 octombrie 2011

cap 13-b


Se pare ca zana pe care o cer, nu mai vine. Poti sa alegi intre doi baieti atat de draguti? Sa ii luam pe rand...Erik e cel de care eram indragostita inca din copilarie, pot spune, el e cel pentru care ma ascundeam cand roseam, cel pe care il admiram si nu ezitam nici o secunda sa nu fiu in preajma lui, cel pentru care sufeream in tacere, cel pentru care plangeam cand nimeni nu ma vedea, cel care ma saluta cu un simplu”ceau”, iar in sufletul meu tipam de fericire, cel care ma topea, prin simpla lui privire, cel de care sunt..eram indragostita de foarte mult timp.
Robert e cel pe care il cunosc nu de multa vreme, cel care m-a facut sa vad totul altfel, cel care ma incuraja, cel care m-a facut sa uit pentru cateva luni de Erik, cel care imi era alaturi, cel care ma alinat, el a fost primul baiat care mi-a cantat la chitara, cel caruia ii straluceau ochii cand imi zicea”draga mea”...
Si acum eu trebuia sa aleg intre acestia doi, care m-au dezamagit, fiecare, pe rand... Robert vine dupa atata timp, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, purtandu-se exact ca acum cateva luni, in timp ce in Anglia era rece si distant, pasandu-i de ...nimic, iar Erik... Erik era aici mereu, doar ca lui nu i-a pasat niciodata de ceva legat de mine pana in prezent, cand se trezeste din visare si imi marturiseste ceva, pentru care acum cateva luni as fi sarit in sus de fericire... nu e ciudat cum se intoarce roata? Ba da, e foarte ciudat, e mai ciudat ca a venit randul cand trebuie sa aleg intre doua persoane, nimic nu e mai greu de atat. Iau telefonul de pe pat si apelez numarul Dianei.
-         Alo! Se auzi vocea ei, in soapta
-         Diana, am nevoie de ajutorul tau...
-         Kriss, te sun eu inapoi, am ceva treaba acum, spuse ea scurt.
-         Dar, ce treaba ai acum?
-         Sunt in oras...
“cine e”, se auzi o voce cunoscuta.
-         Esti in oras cu Cornellius? Am intrebat eu, uimita
-         Da...si ce?
-         Nimic, las-o balta...am spus eu
-         Te sun eu...
Am inchis telefonul si m-am aruncat pe pat. Am butonat prin agenda, gasind numarul lui Lizzy. Nu am mai vorbit de mult timp cu ea, am decis sa o sun.
-         Buna! Spuse ea sec
-         Salut, pitico, ce faci?
-         Sunt uimita...
-         Uimita? Din ce cauza?
-         Ca ti-ai amintit de mine, spuse ea.
-         Cum sa nu imi amintesc...
-         Asa, bine, spune, ce vrei?
-         Ce ai patit? Am intrebat suspicioasa
-         Imi spui ce ai, sau inchid?
-         Inchid eu, pa! Am spus nervoasa
Peste aproximativ un minut, primesc un sms de la Lizzy, in care scria:”decat sa ma “uitilizezi” cand iti pierzi  confidentele, las-o balta!”
Se pare ca am ramas si fara zane care sa ma ajute. Cat imi e de dor de Amalia...
Priveam pozele celor doi si deveneam tot mai confuza..de ce trebuie sa fie amandoi atat de draguti? De ce?
Pe fundalul linistii asternute in camera mea, imi treceau prin minte fel de fel de imagini cu cei doi...momente in care am ras sau am plans, momente in care imi era sau nu, bine. Linistea devenise tot mai apasatoare...am pornit CD-playerul si m-am lasat cufundata in versurile melodiei. Am inchis ochii si m-am aruncat din nou pe pat. Simteam furnicaturi in picioare si in maini. Melodia era una lenta si foarte draga mie..aproape ca uitasem de ea. Melodia celor de la 3 Doors Down,  “Here without you” incerca sa ma ajute sa dezleg misterul din sufletul meu.
Ascultam cu atentie versurile si realizam ce greseala am facut atata timp...era evident care era alesul..el era...eram sigura de asta. Simteam din nou fericire si buna-dispozitie.
Am luat telefonul sa ii scriu un sms, dar tocmai m-a sunat el:
-         Buna, Kristine!
-         Buna! Hai in parc, trebuie sa vorbim!
-         Sa ma bucur? Intreba el fericit
-         Hai in parc!
Eram asa fericita si multumita de ceea ce am ales in sufletul meu, incat uitasem sa opresc CD-playerul. Am scos usor CD-ul si am plecat, multumita fiind de faptul ca am ascultat piesa aceea si ca am reusit in sfarsit sa aleg.
Drumul pana in parc mi se parea foarte scurt. Abea asteptam sa il revad. Ajung in fata parcului si raman uimita de ceea ce vad...de ce au venit amandoi? Erik vena din partea stanga a parcului, iar Robert din partea dreapta. Unde sa ma ascund? Ce sa fac? Am incercat sa traversez strada in fuga, stresata fiind de situatia creata, cand aud un strigat puternic din partea amandurora, urmat de o frana brusca...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu