sâmbătă, 29 ianuarie 2011

5- Am pierdut o prietena?



Minunatul weekend devenise acum doar o iluzie.
Ajunseram acasa in liniste. Mama inca nu ajunse, ceea ce era un moment bun pentru “descarcare sufleteasca”. Lacrimile curgeau pe obraz fara incetare. Rasuflam cu greu, incercand sa ma stapanesc. Simteam o durere cumplita in piept ce nu ma lasa sa respir. De ce se intampla asta ? De ce tocmai ea, tocmai Amalia ? Nu imi venea sa cred ! Diana spuse cu o voce slaba :
-         Kristine ! ofta. Unde crezi ca a fost toata saptamana Amalia ?
-         Nu am idee! veni raspunsul meu
-         Crezi ca stia de acest lucru la cafenea?
-         Cu siguranta !
Discutia tocmai inceputa izgoni lacrimile.
Inca nu imi venea sa cred cat de fals  s-a purtat Amalia in ultimele saptamani. De ce nu a avut incredere sa ne spuna ? Simteam cum mi se sfasie inima. Stiu ca am gresit neavand incredere in ea in legatura cu Erik dar asta e cu totul altceva..
-         Kristine!
-         Da!
-         Am pierdut o prietena?
Intrebarea Dianei cazu ca un bolovan pe capul meu in care se derula acum intreaga perioada de timp de cand o cunosteam pe Amalia. Refuzam sa ii raspund la intrebare momentan. Nu voiam sa cred asta nici in ruptul capului!
-         Mai stii cand am mers impreuna cu Amalia la dentist sa isi puna aparat dentar ? ne luase pe toate trei !
-         Mda..stii doar ce teama ii era...
Cate un suras aparuse pe fetele fiecareia
-         Crezi ca ar trebui sa ii zicem si lui Lizzy ? intreba confuza Diana
-         Nu stiu ! eu nu o pot suna !
Raspunsul meu puse pe fata Dianei un semn de intrebare.
-         O sun eu ! trebuie sa afle
-         Cum vrei !
Diana luase telefonul si o sunase pe Lizzy invitand-o la mine acasa pentru ai povesti. Se uita la mine soptind in asa fel incat sa nu auda lizzy :
-     E in regula ? te deranjeaza ?
-     No way !
Diana inchise telefonul.
-         Ziceai ca vrei sa imi povestesti ceva de seara trecuta...
-         Mda..dar crede-ma nu e momentul !
-         Sigur ?
-         Foarte sigur ! Defapt iti voi spune pe scurt !
Diana isi schimbase pozitia piioarelor si se uita foarte atenta la mine
-         A venit la mama un tip, nu sunt sigura ca sunt iubiti, cred ca se plac, ma rog, ca la 40 de ani, dar nu e asta, tipul a venit cu o “bomboana” de nepot
-         O vaii..
-         Da..
-         Povesteste-mi !
-         ..si dupa cina mama a plecat cu Dan,asa il cheama, sa vada o piesa de teatru, o tampenie, si am ramas cu el acasa.
-         Si ? Diana era foarte curioasa
-         Si ghici ce ?
-         Ce ? V-ati sarutat ?
-         Nu ,prostuto ! Am spalat vase !
-         Tare romantic! Spuse Diana cu o fata patetica
-         Si...
La usa se auzea Lizzy!
-         Intra Lizz !
-         Buna fetelor ! spuse Lizzy in timp ce isi dadea jos haina si botinele rosii.
-         Bine ai venit ! spuse Diana
Lizzy ne pupa pe fiecare pe obrazul drept ca de obicei dupa care se aseza asteptand curioasa sa ii povestim despre ce era vorba. Chiar daca mi-ar fi « placut » ca eu sa o avertizez pe Lizzy despre cat de « tare » e prietenia noastra, nu am putut deoarece lacrimile au inceput sa-mi curga pe obraz.
Diana a inceput sa ii povesteasca totul!
Lizzy ramase pentru cateva clipe fara grai apoi spuse cu o voce tremuranda:
-         Nu credeam ca se va ajunge aici! Nu inteleg...de ce s-a ajuns aici ? Divortul parintilior ei e de vina ?
-         Poate asa-zisa sinceritate dinte noi...raspunse Diana lasand capul in jos
-         Si cand pleaca ? intreba Lizzy
-         Peste o saptamana ! am raspuns eu
-         Nu se poate, spuse Lizzy, trebuie sa ne reunim de urgenta, terbuie sa discutam problema.
-         Hai la cafenea ! a propus Diana
Si uite asa, prin vantul ascutit al sfarsitului de noiembrie, prin lapovita si prin mocirla de pe trotuarele orasului, ne indreptam cu pasi apasati spre cafeneaua ce ne astepta ca intotdeauna, acolo in acel colt in care altadata ne strangeam si discutam chestii ce pareau grave la momentul respectiv dar nici una nu se poate compara cu ceea ce uram sa discutam acum.
Diana discutase cu Amalia la telefon, invitand-o la locul stabilit. Aceasta spre surprinderea noastra accepta fara ezitare.
Ajunsesem in acel loc, la acea masa, si ca deobicei Lizzy comanda acele frappe-uri cu sirop de strugure !

Un comentariu: